Necesarul ritm

Aurora Ştef





Azi am lăsat timpul afară
- Când a ajuns la uşa mea -
Să-şi poarte propria-i povară
Şi să înveţe-a aştepta.

Şi clipe fără de măsură
- Sau entităţi fără de nume -
Au râs de-a timpului curbură,
Mi-au arătat o altă lume.

Rătăcitoare făr’ de sine
- Prin nesfârşite întrebări -
Nemaiştiind de-i ieri sau mâine,
De-s toamne lungi sau primăveri,

Plutind prin cele nouă ceruri,
Credeam că timpul l-am oprit,
Că nu-s mai multe adevăruri
Că pot s-ajung la infinit...

Când am plecat spre în afară
- După o vreme fără timpuri -
Am constatat că lumea-i goală
Dacă nu numeri anotimpuri,

Că doar secunda e esenţa
Parfumului de veşnicie
Şi în zadar aştepţi clemenţa
Unui alt azi ce n-o să vie.